Stories by Thornofrose

Archive for Iunie, 2009

Ating nisipul de pe malul mării într-o încercare timidă de a-i simţii fineţea.
Încerc să mă transpun în fiecare bob.. să mă întind de-a lungul plajei şi să aştept..
Îl văd cum vine..Îl simt.. Îl aud..
Valul
Şoapte numai de mine auzite în imensitatea peisajului.
Acum, sunt mii de boabe de nisip arzător.
Aştept cu dor răcoarea valului care ajunge în sfârşit după o călătorie obositoare şi se poate odihnii în braţele nisipului fierbinte..
Şopteşte blând vorbe de dor nemărginit pentru nisipul tremurând.. A adus cu el o scoică în care nisipul îi poate auzi vocea atunci când e departe..
Marea şi nisipul..
Mereu împreună prin legea firii.
Perfecţinea simplă a naturii, triunfă din nou asupra vieţii. Asupra oamenilor care aleargă în căutarea unei perfecţiuni complicate şi imposibile..

Cerul priveşte cu dor nespus către Pământul întins sub tăria lui. E atât de departe..
Se privesc în fiecare zi dar nu se pot atinge.
Îşi cheamă norii împrăştiaţi prin orizonturi şi le spune că e vremea ca lacrimi de ploaie să curgă lin..
Doar aşa poate ajunge Cerul la Pământ.. Cernându-şi lacrimile prin sita norilor, lăsându-le să cadă suav, pentru a-i potoli setea.
Pământul îşi deschide porii pentru a simţii in fiecare fibra lacrimile calde..
Atunci, cerul şi pamântul se contopesc, uniţi invizibil prin cordonul de diamante cu forme diferite..
Pământul absoarbe cu nesaţ picurii pe care cerul îi eliberează cu generozitate.. Lacrimile se vor transforma în covoare de flori ce vor acoperi trupul pământului.. Iar cerul, cu o dorinţă furioasă, eliberează şi mai multe lacrimi, însoţindu-le cu zâmbet de fulger tremurător ce despică pământul, pentru ca lacrimile de ploaie să pătrundă adâncuri, iar mările de flori să iasă învingătoare la suprafaţă..
Apoi, cerul îşi ia rămas bun de la pământul reavăn..până când dorul îl va cuprinde din nou.. forţândul să elibereze lacrimi de ploaie.
Doar aşa poate ajunge Cerul.. la Pământ..

Ce-ai vrea să-mi fii?
Să-mi fii o lacrimă de rouă
În tinereţea dimineţii?
Să-mi fii suspin de suflet tulbur
Sau paşi pe drumurile vieţii?
Să-mi fii..
Un zâmbet de lumină când întunericul m-apasă,
Să-mi fii izvor cu apă lină..
Şi cer de umbre-aş vrea să-mi fii,
Căci visele-mi, doar tu le ştii..
Fi-mi un surâs de buze fine
Ce mângâie al meu obraz,
Arată-mi calea cea mai simplă
Spre valul mării de topaz..
Mai ştii să-mi fii un gând cu îngeri
Şi visul să-l prefaci real?
Fi-mi somnul dulce-al dimineţii!
Fii poarta mea spre ideal!
Sau.. fi-mi mai bine numai aer
Să te respir în toată clipa..
Şi-atunci nu vei putea pleca
Căci aş murii..
Sau fi-mi o stea..