Mi-ai furat gândurile

Într-o noapte de vară, când o căldură înnăbușitoare tulbură somnul liniștit, ai pornit într-o călătorie astrală spre tărâmul visurilor mele. Ajuns acolo ai constat că toate porțile îți sunt închise. Drumul de acces spre feerie era în reparație și la fiecare pas întâlneai afișe cu TRECEREA INTERZISĂ. Cum nu puteai pleca însă cu mâna goală, ai decis să-mi iei gândurile.. pe toate. N-ai lăsat nici măcar unul, ca o amintire că acolo ar fi existat..
Le-ai luat cu tine și le-ai închis într-o colivie cu gratii apropiate, le-ai încuiat cu un lacăt de dor și cheia ai pus-o pe un șnur de uitare în jurul gâtului. Le-ai hrănit periodic cu vorbe măsurate și le-ai pus să bea din pahare de cristal pline cu iluzii transparente. Le-ai făcut să-și dorească să fie acolo, închise; știau că sunt protejate de fulgere, de ploi și tunete..
Dar criza și-a făcut apariția.. Hrana s-a împuținat, prin acoperiș au început să cadă picturi de ploaie iar tunetele se aud tot mai puternic. Îngrijorate, gândurile au început să-și facă planuri de evadare. Și cum lacătul aproape a ruginit, nu vor avea nevoie de cheia din jurul gâtului tău..

