Archive for August, 2009
Mă cheamă marea..
pentru N..
Când se naște crepusculul.
O aud.
Întotdeauna.
Nu pot lipsi la întâlnirea cu ea.. Îmi e mai dragă decât o iubita..
Îmi mângâie sufletul de fiecare dată cu șoapte prin care respir..
Îmi mângâie picoarele cu o delicatețe desăvârșită și-mi dăruiește scoici neprțuite prin darul lor de a-mi spune povești..
Îmi ia gândul în schimb, și mi-l duce departe..tare departe..mi-l pierde în imensitatea infinitului..
Dar fără ea, eu aș fi cel pierdut. Iar în ea, mă regăsesc mereu, mă completez, mă împlinesc..
Avem un fel de alianță ciudată, prin care facem schimb de cuvinte, de povestiri, de sentimente..
Are perfecțiunea imposibilă oamenilor,chiar și atunci când e supărată.. Atunci e atât de frumosă..!
Atunci cântece-i sunt divine.. Se răzbună frumos pe ignoranța oamenilor care nu știu să o asculte.
Dar eu.. eu o ascult. Întotdeauna..
Iar în curând, voi deveni un val. Cel mai drag val al marii.. Cel mai puternic, mai sensibil și mai complet.
Și n-o să mă mai pot pierde vreodată..

