I
- Alo? Salut Andrei!
- Salut Mihai! Ce mai faci, omule?
-Sunt la stresul ăsta de serviciu. Ascultă, vorbeam aseară cu Irina să petrecem acest weekend într-o pensiune la munte. Ce zici, vă băgați să veniți cu noi ?
-Nu-i deloc o idee rea. Și eu am nevoie de relaxare. Voi discuta în această seară cu Oana și mâine te sun să-ți spun ce hotărâm..
Vineri după amiază. Aerul orașului e aproape irespirabil și foarte îmbâcsit. Cei patru își pun bagajele în portbagajul autoturismului 4×4 care e spălat, ferchezuit și pregătit să-i ducă spre o destinație de vis: două zile de relaxare într-un paradis verde.
- Ce faci Andrei? – întreabă Oana vizibil iritată.
- Mă urc în mașină! Sau vrei cumva să merg pe capota ca să te poți întinde tu pe toată bancheta? – răspunde el cu ton glumeț..
- Nu!!! Ce caută laptopul ăla în mâna ta ??
- Ah, păi mă gândeam că dacă tot am ceva timp liber, aș putea..
- Care parte din RELAXARE n-o înțelegi?? Știi ceva? Ori eu, ori laptoul!
Aproape că a țipat cuvintele astea și s-a întors cu spatele la el, îndreptânu-se către ultimul bagaj care urma să ajungă în portbagaj. Andrei renunță la computer făcând pe supăratul, dar în sinea lui îi mulțumește Oanei. Are mare nevoie de odihnă și asta e hotărât să facă în următoarele două zile.
Micul incident rezolvat cu bine, pornesc la drum, toți cu același gând: mâncare, somn, petrecere, mâncare, somn… În câteva ore, lasă mult în urmă orașul cu tot zgomotul și traficul lui infernal. Peisajul de munte începe să se ivească în toată splendoarea și îi scoate din letargia produsă de căldură.
- E atât de frumos !!!
Șoptește Oana cuibărindu-se la pieptul lui Andrei. El îi zâmbește și o sărută pe frunte. Liniștea se cuibărește și ea în sufletul lor și cu toții se bucură de priveliștea împrejurimilor. Grijile serviciului sunt undeva departe, în altă lume.. și acolo vor râmâne în acest weekend.
La un momentdat, un soi de explozie îi face să tresară. Mihai știe: au făcut pană. În timp ce el schimbă roata, ceilalți caută motivul exploziei. Nimic. Niciun cui, cauciucul nu pare să aibă niciun semn, nici măcar vreun ciobuleț pe șosea.
- Mie nu-mi place lucrul ăsta. Se pare că am pornit cu stângul -zise Irina și o umbră de îngrijorare i se citește pe chip.
- Of, de când ești așa superstițioasă ? E o simplă pană, i se putea întâmpla oricui, oriunde.
- Sper să ai dreptate.. Dar instinctul îi spunea că ceva nu e în reguă..
Si eu sunt dependent de net, dar pt. o iesire de 2 zile pe munte nu m-as fi gandit macar sa tarasc laptop-ul de pomana cu mine.
Sunt atatea altele de facut,vazut,baut,s.a.m.d.