Stories by Thornofrose

pentru N..

Când se naște crepusculul.
O aud.
Întotdeauna.
Nu pot lipsi la întâlnirea cu ea.. Îmi e mai dragă decât o iubita..
Îmi mângâie sufletul de fiecare dată cu șoapte prin care respir..
Îmi mângâie picoarele cu o delicatețe desăvârșită și-mi dăruiește scoici neprțuite prin darul lor de a-mi spune povești..
Îmi ia gândul în schimb, și mi-l duce departe..tare departe..mi-l pierde în imensitatea infinitului..
Dar fără ea, eu aș fi cel pierdut. Iar în ea, mă regăsesc mereu, mă completez, mă împlinesc..
Avem un fel de alianță ciudată, prin care facem schimb de cuvinte, de povestiri, de sentimente..
Are perfecțiunea imposibilă oamenilor,chiar și atunci când e supărată.. Atunci e atât de frumosă..!
Atunci cântece-i sunt divine.. Se răzbună frumos pe ignoranța oamenilor care nu știu să o asculte.
Dar eu.. eu o ascult. Întotdeauna..
Iar în curând, voi deveni un val. Cel mai drag val al marii.. Cel mai puternic, mai sensibil și mai complet.
Și n-o să mă mai pot pierde vreodată..

Într-o noapte de vară, când o căldură înnăbușitoare tulbură somnul liniștit, ai pornit într-o călătorie astrală spre tărâmul visurilor mele. Ajuns acolo ai constat că toate porțile îți sunt închise. Drumul de acces spre feerie era în reparație și la fiecare pas întâlneai afișe cu TRECEREA INTERZISĂ. Cum nu puteai pleca însă cu mâna goală, ai decis să-mi iei gândurile.. pe toate. N-ai lăsat nici măcar unul, ca o amintire că acolo ar fi existat..
Le-ai luat cu tine și le-ai închis într-o colivie cu gratii apropiate, le-ai încuiat cu un lacăt de dor și cheia ai pus-o pe un șnur de uitare în jurul gâtului. Le-ai hrănit periodic cu vorbe măsurate și le-ai pus să bea din pahare de cristal pline cu iluzii transparente. Le-ai făcut să-și dorească să fie acolo, închise; știau că sunt protejate de fulgere, de ploi și tunete..
Dar criza și-a făcut apariția.. Hrana s-a împuținat, prin acoperiș au început să cadă picturi de ploaie iar tunetele se aud tot mai puternic. Îngrijorate, gândurile au început să-și facă planuri de evadare. Și cum lacătul aproape a ruginit, nu vor avea nevoie de cheia din jurul gâtului tău..

Pentru Ana și Ionuț!

Știi că sunt o cititoare de gânduri..? Știi că ochii tăi îmi spun povești nemuritoare și buzele tale murmură fără să știi, doar pentru mine, basme ce-mi fac ploapele să coboare și-mi trimit gândurile într-o lume feerică de vise colorate? Când tu crezi că dorm și mă privești curios, petalele catifelate ale gândurilor mele, mângâie blând ochii viselor tale.. Se deschid ușor și văd în ei întreaga lumină a soarelui adunată în micul iris strălucitor. Alunec cu grijă în adâncul privirii tale, simt bucuria, zâmbetul și aflu tainele cele mai ascunse ce se deschid ochilor mei ca o carte demult necitită..

Iar când tu te trezești în zori și-mi mângâi părul așteptând ca eu să-ți ating dimineața cu un sărut, te privesc cu ochii întredeschiși și văd îngerul alb cu aripi de nori, ce mă poartă în fiecare zi într-o lume necunoscută.. În fiecare zi o altă lume, un alt cer, un alt soare, o altă mare.. În fiecare zi, zâmbete minunate și vesele mă însoțesc pe aripile tale..și nu vreau să mă opresc.. Dar știu că noaptea vom călători prin câmpia viselor mele.. iar a doua zi, porni-vom din nou zborul feeric pe aripile tale de nori..

Ating nisipul de pe malul mării într-o încercare timidă de a-i simţii fineţea.
Încerc să mă transpun în fiecare bob.. să mă întind de-a lungul plajei şi să aştept..
Îl văd cum vine..Îl simt.. Îl aud..
Valul
Şoapte numai de mine auzite în imensitatea peisajului.
Acum, sunt mii de boabe de nisip arzător.
Aştept cu dor răcoarea valului care ajunge în sfârşit după o călătorie obositoare şi se poate odihnii în braţele nisipului fierbinte..
Şopteşte blând vorbe de dor nemărginit pentru nisipul tremurând.. A adus cu el o scoică în care nisipul îi poate auzi vocea atunci când e departe..
Marea şi nisipul..
Mereu împreună prin legea firii.
Perfecţinea simplă a naturii, triunfă din nou asupra vieţii. Asupra oamenilor care aleargă în căutarea unei perfecţiuni complicate şi imposibile..

Ce-ai vrea să-mi fii?
Să-mi fii o lacrimă de rouă
În tinereţea dimineţii?
Să-mi fii suspin de suflet tulbur
Sau paşi pe drumurile vieţii?
Să-mi fii..
Un zâmbet de lumină când întunericul m-apasă,
Să-mi fii izvor cu apă lină..
Şi cer de umbre-aş vrea să-mi fii,
Căci visele-mi, doar tu le ştii..
Fi-mi un surâs de buze fine
Ce mângâie al meu obraz,
Arată-mi calea cea mai simplă
Spre valul mării de topaz..
Mai ştii să-mi fii un gând cu îngeri
Şi visul să-l prefaci real?
Fi-mi somnul dulce-al dimineţii!
Fii poarta mea spre ideal!
Sau.. fi-mi mai bine numai aer
Să te respir în toată clipa..
Şi-atunci nu vei putea pleca
Căci aş murii..
Sau fi-mi o stea..