Caută în blog
CONCURS

This is alternative content.

Scriu despre
Mai vechi

Posts Tagged ‘GANDURI’

PostHeaderIcon Călătorie în necunoscut

stars-in-the-sky

O cortină de stele căzătoare se lansează din cer către pământ. Fiecare stea se topește atunci când atinge pământul. Nu se prăbușește, nu face zgomot. Se contopește numai cu pământul,într-o înțelegere tacită..

Cauți cu privirea un punct luminos în întuneric. Ceva care să-ți lumineze drumul; deși milioane de stele se străduiesc să deschidă o potecă de raze în fața pașilor tăi tremurânzi. Te miști încet, cu mâinile întinse și cu teama de a nu te prăbuși într-un hău mai adânc decât întunericul.. Îți vezi puse la încercare toate instinctele și înțelegi că trebuie să le folosești. Minile tale trebuie să simtă înnainte de a atinge; auzul trebuie să te călăuzească printre hățișuri flămânde, ghidându-te prin foșnetul frunzelor fără să fii zgâriat de crengi. Ochii sunt cei care trebuie să-ți lumineze drumul. Trebuie. Înnaintezi greu..mai ales că nu știi încă unde trebuie să te oprești. Când noaptea va obosi să te urmărească și va pleca să viseze? Și dacă nu se va mai face ziuă niciodată…? Nu, asta nu e posibil, totul are un echilibru, după noapte vine zi și iar noaptea și iar.. Îți spui asta fără multă convingere, dar trebuie să crezi că e așa ca să poți merge mai departe. Nu te poți opri acum. Partea bună e că instinctele tale au învățat să te ghideze…

Ai obosit, dar nu vrei să te odihnești chiar dacă mergi mai mult din instinct. Picioarele s-au învățat să pășească și nu vor să se mai oprească. Din nou te gândești: la ce bun să continui? Dacă nu se va mai face ziuă niciodată? Pentru prima dată te întrebi cum ai ajuns acolo? Faci eforturi să-ți amintești și parcă au trecut secole.. Amintirile sunt prea vechi și totuși vii. Da, mintea e cea care refuză să-și amintească..

Și totuși, departe, vezi ceea ce pare un punct luminos.. Să fie doar una din milioanele de stele care te înconjoară, dar care oricum nu te poate călăuzi? Dar pare mai puternic.. Sau doar ochii obosiți vor să vadă așa? Te apropii de sfârșitul călătoriei? A obosit oare noaptea? A hotărât oare ziua că e vremea să-și recucerească împărăția?

Ai obosit…

PostHeaderIcon Rătăciri..

999

Privesc liniștit prin fereastra camerei.

Parcă nu reușesc să disting ce se găsește în fața ei.
E..un copac, o pasăre, lumina soarelui,o pată de nor rătăcită de restul grupului de nori ce aleargă neîncetat pe întinsul cer..
Și nu le văd.
Privirea îmi rămâne asupra norișorului. Rătăcirea lui îmi inspiră o anume simpatie și drăgălășenie. E atât de mic și atât de singur pe tăria cerului. Pare că trebuie să lupte cu limpezimea albastră, pentru permanența lui în locul pe care se găsește.
Privesc prin el.. Undeva departe.. Tare departe..
Și văd..liniște.
Văd oameni calmi, păsări vesele, o mare albastră și liniștită, un câmp cu flori înmiresmate și aducătoare de bucurie și un vârf de munte care veghează ca acestă liniște să nu fie perturbata nici de o adiere prea puternică a vântului..
Și e departe..
Norișorul e în același loc. A reușit să rămână neclintit în fața aparentei amenințări a albastrului perfect.
Și pare aproape..

Translate the blog
Subscribe
Stories by Thornofrose
Când scriu
Martie 2010
L M M J V S D
« Aug    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  
Înscris pe:
eXTReMe Tracker