Posts Tagged ‘munte’
Rătăciri..

Privesc liniștit prin fereastra camerei.
Parcă nu reușesc să disting ce se găsește în fața ei.
E..un copac, o pasăre, lumina soarelui,o pată de nor rătăcită de restul grupului de nori ce aleargă neîncetat pe întinsul cer..
Și nu le văd.
Privirea îmi rămâne asupra norișorului. Rătăcirea lui îmi inspiră o anume simpatie și drăgălășenie. E atât de mic și atât de singur pe tăria cerului. Pare că trebuie să lupte cu limpezimea albastră, pentru permanența lui în locul pe care se găsește.
Privesc prin el.. Undeva departe.. Tare departe..
Și văd..liniște.
Văd oameni calmi, păsări vesele, o mare albastră și liniștită, un câmp cu flori înmiresmate și aducătoare de bucurie și un vârf de munte care veghează ca acestă liniște să nu fie perturbata nici de o adiere prea puternică a vântului..
Și e departe..
Norișorul e în același loc. A reușit să rămână neclintit în fața aparentei amenințări a albastrului perfect.
Și pare aproape..

