Când se naște crepusculul.
O aud.
Întotdeauna.
Nu pot lipsi la întâlnirea cu ea.. Îmi e mai dragă decât o iubita..
Îmi mângâie sufletul de fiecare dată cu șoapte prin care respir..
Îmi mângâie picoarele cu o delicatețe desăvârșită și-mi dăruiește scoici neprțuite prin darul lor de a-mi spune povești..
Îmi ia gândul în schimb, și mi-l duce departe..tare departe..mi-l pierde în imensitatea infinitului..
Dar fără ea, eu aș fi cel pierdut. Iar în ea, mă regăsesc mereu, mă completez, mă împlinesc..
Avem un fel de alianță ciudată, prin care facem schimb de cuvinte, de povestiri, de sentimente..
Are perfecțiunea imposibilă oamenilor,chiar și atunci când e supărată.. Atunci e atât de frumosă..!
Atunci cântece-i sunt divine.. Se răzbună frumos pe ignoranța oamenilor care nu știu să o asculte.
Dar eu.. eu o ascult. Întotdeauna..
Iar în curând, voi deveni un val. Cel mai drag val al marii.. Cel mai puternic, mai sensibil și mai complet.
Și n-o să mă mai pot pierde vreodată..

Ating nisipul de pe malul mării într-o încercare timidă de a-i simţii fineţea.
Încerc să mă transpun în fiecare bob.. să mă întind de-a lungul plajei şi să aştept..
Îl văd cum vine..Îl simt.. Îl aud..
Valul
Şoapte numai de mine auzite în imensitatea peisajului.
Acum, sunt mii de boabe de nisip arzător.
Aştept cu dor răcoarea valului care ajunge în sfârşit după o călătorie obositoare şi se poate odihnii în braţele nisipului fierbinte..
Şopteşte blând vorbe de dor nemărginit pentru nisipul tremurând.. A adus cu el o scoică în care nisipul îi poate auzi vocea atunci când e departe..
Marea şi nisipul..
Mereu împreună prin legea firii.
Perfecţinea simplă a naturii, triunfă din nou asupra vieţii. Asupra oamenilor care aleargă în căutarea unei perfecţiuni complicate şi imposibile..